Rotația culturilor în agricultura organică: Rezolvare pentru problema echilibrului mineral al solului 

Efectele rotaţiei asupra solului se manifestă prin refacerea structurii, diminuarea compactării, reducerea pierderilor de sol prin eroziune şi creşterea conţinutului de materie organică. Astfel de efecte se înregistrează când plantele din rotaţie au sistem radicular bogat şi dezvoltat în adâncime, precum cerealele de toamnă şi lucerna. Sau când fixează azotul atmosferic, precum leguminoasele.

Rotaţia culturilor este principalul mijloc de diminuare a consumului de materiale şi de forţă de muncă datorită scăderii semnificative a atacului de buruieni, boli, insecte şi alţi dăunători care afectează planta și solul. De asemenea, rotaţia stimulează densitatea şi activitatea organismelor utile din sol, ca urmare a surplusului de materie organică şi a îmbunătăţirii proprietăților fizice ale solului.

În agricultura ecologică sunt imporanți cei doi factori principali, planta și solul, iar cei doi factori sunt sănătoși, doar unul în funcție de celălalt. Fiecarea specie are nevoi minerale diferite, determinate de un metabolism specific, în consecință, fiecare specie va absorbi preferential din sol anumite elemente.

În urma analizelor extrase din sol, se estimează cantitatea de nutrienţi din sol care stimulează creşterea culturilor. Acest lucru este deosebit de important pentru stabilirea conţinutului de fosfat şi potasiu din sol şi pentru stabilirea valorii pH-ului.

Monocultura reprezintă aceeași specie cultivată pe același teren mai mulți ani la rând. Monocultura conduce la grave dezechilibre în sol. Drept consecință, plantele nu se vor mai dezvolta corespunzător și vorfi mault mai vulnerabile la boli și dăunători.