Cercetătorii germani: Fermele mici – mai bune pentru protejarea biodiversității decât fermele bio

Un studiu realizat de Universitatea din Göttingen a ajuns la o concluzie cel puțin surprinzătoare: nu agricultura ecologic îmbunătățește biodiversitatea, ci fermele mici.

”Un ansamblu de habitate naturale și zone de cultivare diverse la scară mică asigură biodiversitatea, indiferent dacă sunt cultivate în mod convențional sau organic”, afirmă oamenii de știință germani, citați de publicația Agrarheute.com.

Factorii politici ar trebui să recunoască acest lucru pentru a realiza o schimbare de paradigmă corespunzătoare în agricultură, potrivit acelorași cercetători care și-au publicat concluziile în revista ”Trends in Ecology and Evolution” în luna august.

Mai puține chimicale, dar suprafețe mai mari și cu randament mai scăzut

”Certificarea producției organice se limitează în mare măsură la interzicerea produselor agrochimice sintetice. Acest lucru duce la beneficii limitate pentru biodiversitate, dar în același timp la pierderi mari de randament, deși agricultura devine mai intensă și specializată”, scrie echipa de cercetare.

”Zonele cultivate cu certificare organică au încă o treime de specii, dar nu ating nivelul de producție al cultivării convenționale, astfel încât este nevoie de mai mult spațiu pentru același randament”, explică coordonatorul studiului, Teja Tscharntke de la Departamentul de Agroecologie de la Universitatea din Göttingen. Cu cerința de spațiu mai mare, totuși, avantajul pentru biodiversitate dispare.

Marele pericol la agricultura bio: stropirile cu produse pe bază de cupru

De asemenea, este un mit că agricultura ecologică nu folosește pesticide, explică cercetătorul.

”Pesticidele sunt permise atâta timp cât sunt considerate naturale. De exemplu, în viticultură, în plantații fructifere și, de asemenea, la legume, se face o pulverizare la scară largă și repetată, cu agenți de cupru care joacă rolul central și care se acumulează în sol ”, spune Tscharntke.

Agricultura bio, departe de idealismul începuturilor

În plus, o mare parte a agriculturii ecologice este departe de idealismul începuturilor. „Agricultura ecologică nu se face întotdeauna în fermele familiale idilice. Monoculturile organice au adesea dimensiuni similare fermelor convenționale, iar legumele sunt adesea cultivate în spații protejate în detrimentul biodiversității”, scriu oamenii de știință.

”Peisajele cu diversitate de cultivare, câmpuri mici și cel puțin o cincime din habitatele aproape naturale pot promova biodiversitatea mult mai mult decât certificarea organică pură”, au descoperit oamenii de știință din Germania.

„Peisajele cu câmpuri mici și margini lungi au un număr mult mai mare de specii decât peisajele cu câmpuri mari și pot fi implementate atât în ​​agricultura organică, cât și în agricultura convențională”, se arată în studiu.

Analiză pe câmpuri de 1 hectar vs. 6 hectare

De exemplu, Tscharntke citează peisaje ale căror câmpuri sunt de un hectar în loc de șase hectare: „Pot găzdui de șase ori mai multe specii de plante și insecte. Varietatea în cultivare poate, de asemenea, să dubleze numărul de specii și să crească foarte mult controlul biologic al dăunătorilor și performanțele de polenizare”.

Chiar dacă acordul verde al UE prevede 25% agricultură organică până în 2030, este încă necesar să se includă 75% agricultura convențională în strategia biodiversității, este o altă concluzie a cercetătorilor de la Göttingen.

Studiu mai amplu în mai multe regiuni ale lumii

Încă din 2019, oamenii de știință de la Göttingen au ajuns la concluzii similare într-un studiu internațional la scară largă în opt regiuni din Europa și America de Nord. Ca parte a unui proiect al UE, oamenii de știință, împreună cu colegii din Franța, Spania, Anglia și Canada, au analizat dacă biodiversitatea poate fi promovată prin modernizarea ecologică a zonelor agricole, indiferent de proporția habitatelor aproape naturale.

Potrivit acestui fapt, reducerea dimensiunii medii a câmpului de la aproximativ 5 hectare la 2,8 hectare are același efect asupra biodiversității ca și creșterea proporției habitatelor aproape naturale de la 0,5 la 11 la sută. O diversitate mai mare de specii culturale a condus la un rezultat similar, dar numai dacă peisajele agricole au avut, de asemenea, o proporție mai mare de habitate aproape naturale.

”Rezultatele arată că tipul de gestionare a exploatațiilor agricole poate aduce o contribuție semnificativă, subestimată anterior, la conservarea și promovarea biodiversității în peisajele noastre agricole”, spune Teja Tscharntke.