Maria Țăran nu a mai mers în piață de peste 20 de ani pentru că își cultivă totul în grădină!
Exemplul unei femei simple, de la țară, impresionează prin dârzenia și dedicarea cu care aceasta a reușit să își asigure independența alimentară aproape integral prin produsele obținute în propria grădină, respectând principiile agriculturii bio. Maria Țăran este din localitatea Corni, județul Botoșani, iar oamenii locului spun despre ea că n-au văzut-o să meargă la piață în ultimii 20 de ani.
Priceperea cu care Maria Țăran a ajuns să cultive legumele i-au făcut pe reprezentanții Mănăstirii Bârnova, din județul Iași, să o cheme pe femeie pentru a-i ajuta să planifice cultura bio pe o suprafață de 8 hectare. De vara trecută, de când suprafața este monitorizată de Maria Țăran, culturile efectiv au sporit, recunoaște Paisie Furdui, starețul Mănăstirii Bârnova unde se cultivă doar legume bio, stabilimentul deținând în acest sens chiar și un certificat.
”Am rugat-o să vină la noi la mănăstire să înființăm o grădină de legume. Am produs aici câteva legume foarte căutate”, spune Paisie Furdui, citat de Botoșăneanul.ro.
Maria Țăran spune că pământul este roditor peste tot unde mâna omului îl atinge. Desigur, mai trebuie și ajutat, dar și aici iscusința își spune cuvântul. Pentru că, între chimicalele care otrăvesc plantele și îngrășământul natural, mereu va opta pentru cea din urmă variantă. ”Eu la mănăstirea Bârnova am fost chemată de părintele stareț să fac o grădină bio. Terenul este alimentat cu mraniță de capră, nu cu concentrat natural. Plantele mă ascultă și aici, la Bârnova”, a declarat femeia.
Folosește soiuri vechi pe care le-a păstrat din comunism
Unul dintre secretele succesului Mariei Țăran în grădina de legume îl reprezintă folosirea soiurilor vechi. La cartof a păstrat și înmulțit sămânța pe care o are din 1962 și care și astăzi este foarte productivă, iar tuberculii sunt gustoși și sănătoși.
”Mama mea așa m-a învățat. Ea nu cumpăra nimic, nici măcar ulei. Avea floarea-soarelui, făcea ulei, sfecla o ducea la Bucecea, de unde aducea zahărul. Doar orezul îl cumpăra. Ea m-a învățat să pun murături, să fac zarzavaturi, ciuperci murate, fasole verde murată. Așa mi-am învățat și copiii, pentru că așa e sănătos. Am grădină, livadă, seră și iaz cu pește”, spune într-un interviu Maria Țăran.
”Dacă ești o bună gospodină economisești bani și nu cumperi legume, fructe, zarzavaturi. Dar trebuie muncă. Eu până seara stau în solar, în grădină, vorbesc cu legumele. Exact cum îngrijești un copil, așa ai grijă de o grădină”, povestește în fața unui microfon Maria Țăran.
A plantat anumite specii de plante care altădată nu se plantau în zona Dornelor. Vița de vie, porumb, grâu. Aproape tot ce planta la Corni a dus și în grădina din Poiana Stampei. A vrut să le arate oamenilor cât de multe se pot face pe o grădinuță mică: ”Am făcut iaz de pește, merg și pomii aici, și legumele, și fructele. Dar trebuie multă muncă și să pui suflet. Eu stau primăvara, când le pun, și vorbesc cu ele, și văd că a doua zi sunt mai mari. M-aș îmbolnăvi să nu le pot vorbi. De multe ori sunt obosită, dar când știi că cineva te așteaptă să îi dai o lingură de apă e musai să vii”.
Când nu mai poate strânge recolta, Maria Țăran cheamă consătenii în grădină. ”Cât au strâns atât au luat, eu am făcut dulceață, ce să fac acum cu atâtea coacăze? Au venit oamenii, și-au făcut și ei dulcețuri acasă”, spune Maria Țăran.
O lecție de care România are nevoie. Pentru că, înainte de a ne plânge de sărăcie, ar trebui să privim către cea mai mare bogăție pe care o deținem: pământul. Dar secretul, ne spune tanti Maria, este unul singur: munca.
