Asolamentul și rotația culturilor, elemente-cheie pentru producții mari în agricultura ecologică

Diversitatea în cultura plantelor se realizează printr-o combinaţie de asolamente şi rotaţii diverse şi relativ lungi ce include specii cu sistem radicular superficial şi adânc şi de măsuri de menţinere a solului, timp îndelungat, acoperit cu vegetaţie sau/şi cu resturi vegetale. Numărul de sole sau de parcele în fermele ecologice vegetale va asigura practicarea unei rotaţii de cel puţin 4 ani, iar tehnologiile agroecologice, menţinerea terenului acoperit cu vegetaţie sau/şi resturi vegetale.

La elaborarea prezentului articol, am utilizat informații din literatura de specialitate și fragmente din lucrările științifice reprezentative pentru domeniul agriculturii ecologice. Referințele bibliografice se regăsesc la finalul textului.

Dintre componentele sistemelor de cultivare a plantelor, în contextul agriculturii ecologice asolamentul şi rotaţia sunt cele mai eficiente deoarece au efecte pozitive multiple. Terenul unităţilor agricole ecologice, indiferent de forma lor de proprietate şi de suprafaţă, este sau/şi trebuie împărţit şi cultivat pe mai multe parcele. Forma optimă a parcelelor este cea dreptunghiulară sau de trapez dreptunghic, iar raportul dintre laturile lungi şi cele scurte este de 1/2 sau 1/3. De asemenea, pe terenurile cu pante mai mari de 5%, parcelele trebuie orientate obligatoriu cu latura lungă pe direcţia curbelor de nivel.

Asolament bun se reflectă și într-o producție bună

În agricultura ecologică, asolamentul este o măsură de bază a sistemului de cultură a plantelor, a cărui valoare nu poate fi înlocuită prin nici o altă măsură, chiar dacă solul şi ceilalţi factori de vegetaţie sunt optimi. Valoarea deosebită a asolamentului este dată de efectele sale asupra calităţii mediului înconjurător și a productivităţii sistemelor agricole. Asolamentul influenţează direct sau indirect, următorii parametri: biodiversitatea, structura peisajului agricol, eficienţa lucrărilor agricole, diversificarea producţiei și nu în ultimul rând competenţa managerială a fermierilor. Proiectarea asolamentelor ecologice are o importanță deosebită prin care se urmăreşte optimizarea modului de folosinţă a terenurilor agricole şi se compune din trei operaţii distincte: delimitarea parcelelor cultivate şi a celor cu rol de rezervaţie naturală, precum şi a drumurilor principale şi secundare de pe teritoriul unităţii, repartizarea teritorială a culturilor agricole și implementarea asolamentului pe teren.

De ce este rotația culturilor importantă

Noţiunea de rotaţie a culturilor sau a speciilor are un sens complex, pentru că este însoţită şi de rotaţia lucrărilor solului, semănatului, fertilizării, irigării şi a schemelor de protecţie a plantelor etc. Rotaţia este una din cheile succesului agriculturii ecologice, datorită efectelor pozitive complexe şi de lungă durată asupra însuşirilor solului şi a productivităţii. Astfel, influenţează parametrii funcţionali ai agroecosistemelor:

Fertilitatea solului – efectele rotaţiei asupra solului se manifestă prin refacerea structurii, diminuarea compactării, reducerea pierderilor de sol prin eroziune şi creşterea conţinutului de materie organică şi de azot mineral. Astfel de efecte se înregistrează când plantele din rotaţie au sistem radicular bogat şi dezvoltat în adâncime, precum cerealele de toamnă şi lucerna, și fixează azotul atmosferic, precum leguminoasele. De asemenea, rotaţia stimulează densitatea şi activitatea organismelor utile din sol, ca urmare a surplusului de materie organică şi a îmbunătăţirii proprietăților fizice ale solului.

Eficienţa energetică – rotaţia este principalul mijloc de diminuare a consumului de materiale şi de forţă de muncă datorită scăderii semnificative a atacului de buruieni, boli, insecte şi alţi dăunători şi a reducerii şi eşalonării în timp a lucrărilor agricole.

Radicular profund – radicular superficial

La baza proiectării rotaţiilor ecologice stau particularităţile anatomice, fiziologice şi ecologice ale plantelor cultivate. Din punct de vedere anatomic, plantele cultivate alcătuiesc o gamă foarte variată. In cazul rotaţiei, interesează sistemul radicular sub aspectul mărimii, adâncimii şi a gradului de ramificare, precum şi aparatul foliar, ca suprafaţă şi masă vegetală. Ca efect al corelaţiei strânse dintre masa radiculară şi cea foliară şi a efectelor diferitelor tipuri de plante asupra solului, s-a stabilit ca optimă rotaţia plantelor cu sistem radicular puternic şi profund cu cele cu sistem radicular superficial.

Succesiune rațională a culturilor bio

Plantele cultivate se diferenţiază foarte mult prin lungimea perioadei de vegetaţie, cerinţele faţă de apă şi elemente nutritive şi prin capacitatea de a se autosuporta sau de a se asocia. Sub aspectul duratei perioadei de vegetaţie plantele din cadrul rotaţiei se clasifică în: efemere (ocupă terenul timp de aproximativ 8 săptămâni), anuale (ocupă terenul între 2 luni şi 1 an), bienale (au nevoie de 2 ani pentru a parcurge toate fazele de vegetaţie) şi perene (ocupă terenul mai mult de 2 ani). Într-o succesiune raţională, plantele mari consumatoare de apă şi/sau substanţe nutritive se plasează după cele cu consumuri specifice mai mici. Prin cultivarea unei plante mai mulţi ani la rând sau după un timp relativ scurt pe aceeaşi parcelă se produce aşa numita “oboseală a solului” ca urmare a consumului unilateral de elemente nutritive, a acţiunii toxice sau inhibitoare a substanţelor eliberate de unele plante în sol şi a înmulţirii excesive a unor patogeni – bacterii, ciuperci, nematozi, buruieni etc. Din această cauză, în agricultura ecologică este exclusă monocultura şi se promovează rotaţiile lungi (4 – 8 ani), cu efecte favorabile atât asupra solului, cât şi asupra productivităţii şi eficienţei plantelor de cultură.

Plantele agricole trăiesc în comunităţi (biocenoze) care conţin pe lângă indivizii speciei cultivate şi o serie de alte organisme, mai mult sau mai puţin folositoare. Dintre organismele folositoare amintim: bacteriile fixatoare de azot, ce se dezvoltă pe rădăcinile plantelor leguminoase, ciupercile micorizice, care trăiesc în asociaţii aproape cu toate plantele de cultură şi buruienile cu efect repelent sau cu rol de gazdă pentru prădătorii naturali, iar dintre cele dăunătoare, bacteriile şi ciupercile patogene, plantele parazite, buruienile şi dăunătorii. Având în vedere specificitatea biocenozelor agricole, se recomandă rotaţiile dominate de biocenoze folositoare şi excluderea plantelor sensibile la boli şi dăunători. Trebuie extinse rotaţiile în care sunt planificate culturi intercalate şi asociate permanent sau temporar, ţinându-se cont de efectele acestor asocieri.

Exemple practice pentru asolamentul și rotația culturilor ecologice

Asolamentul şi rotaţia se stabilesc ţinând cont de următoarele principii şi recomandări:

• Repartizarea terenului cultivabil în mai multe parcele, relativ uniforme ca relief şi însuşiri fizico-chimice;
• Stabilirea unui raport echilibrat, ca suprafaţă, între plantele care îmbunătăţesc însuşirile solului (leguminoase) şi cele care le înrăutăţesc (cereale şi plante tehnice);
• Prevenirea cultivării speciilor şi varietăţilor neadaptate zonei şi solului respectiv, precum şi a celor sensibile la atacul agenţilor patogeni şi a dăunătorilor;
• Folosirea în asolament a păşunilor sau fâneţelor permanente sau temporare;
• Cultivarea leguminoaselor anuale sau perene;
• Alternarea cultivării plantelor cu înrădăcinare adâncă (sfecla de zahăr, furajeră sau roşie, floarea soarelui, lucerna etc.) cu cele cu înrădăcinare superficială (cereale, leguminoase anuale etc.);
• Cultivarea sistematică a plantelor acoperitoare (culturi intercalate şi asociate) şi a celor folosite ca îngrăşăminte verzi (trifoi, măzăriche, bob, lupin, rapiţă, muştar, crăiţe etc).
• Cultivarea speciilor și varietăților cu importanță comercială mare.

Exemple de asolamente şi rotaţii practicate în agricultura ecologică, din literatura de specialitate:

– Asolament agricol şi rotaţie de 7 ani: lucernă – lucernă – grâu + îngrăşământ verde – orz – trifoi – grâu + îngrăşământ verde – orz sau ovăz;

– Asolament agricol şi rotaţie de 10 ani: trifoi – trifoi – cartofi – grâu + îngrăşământ verde – sfeclă de zahăr – grâu + îngrăşământ verde – porumb + îngrăşământ verde – bob mic + îngrăşământ verde – grâu + îngrăşământ verde – orz + trifoi de sămânţă;

– Asolament legumicol şi rotaţie de 5 ani: Liliaceae (arpagic, ceapă, praz, usturoi) – Leguminosae (fasole, mazăre, soia) – Cruciferae (broccoli, conopidă, muştar, ridichi de lună, vară şi de toamnă; topinambur, varză de vară şi de toamnă, varză de Bruxelles, varză chinezească) – Umbeliferae/rădăcinoase (fenicul, mărar, morcov, păstârnac, pătrunjel, sfeclă roşie, ţelină) – Solanaceae/Malvaceae (ardei, cartofi timpurii şi de toamnă, tomate, vinete, bame).

Bibliografie

1. Toncea Ion, Simion Enuță, Ioniță Nițu Georgeta, Alexandrescu Daniela, Toncea Vladimir Adrian – Manual de agricultură ecologică (suport de curs), București

2. Toncea Ion – Ghid practic de agricultură ecologică. Tehnologii ecologice de cultivare a terenurilor, Editura AcademicPres, Cluj-Napoca, 2002

3. Samuil Costel – Tehnologii de agricultură ecologică, Iași, 2007

4. Wistinghausen Sattler – Ferma biodinamică, Editura Enciclopedică, București, 1994